Viabilitatea proverbelor in procesul educational
În orice creaţie artistică autentică sunt reflectate principalele tendinţe de viaţă, universul uman al eroilor şi al relaţiilor umane, dimensiunile personalităţii creatorului de frumos, moravurile reprezentative ale oamenilor. De aceea morala intră în substanţa operei de artă, dar nu numai în ceea ce are ea normativ, ci ca spaţiu al reflectării, ca posibilitate de creare a unor sentimente şi emoţii.
Transferul reciproc de valori morală-artă porneşte de la o cerinţă a vieţii: reglementarea raporturilor umane. În timp ce morala iniţial se impune pe calea obiceiurilor şi are zone restrânse, arta, chiar în creaţia populară, generalizează, reţine trăsături esenţiale pe care le redă printr-un limbaj specific. În acest mod, trăsăturile morale ale unei colectivităţi capătă prin creaţia artistică o intensitate mai mare în circulaţia valorilor şi o durată mare în timp, influenţând şi normele morale viitoare.
Influenţa moralei asupra artei îşi are originile tot în creaţia populară, unde se reflectă direct obiceiurile, atitudinile, de o frumuseţe deosebită, oglindind cu măiestrie lupta dintre bine şi rău, dintre frumos şi urât.
Cele mai reprezentative creaţii spirituale ale poporului sunt reflectate de proverbe. Nu există sfere ale raporturilor dintre oameni în care creaţia populară să nu fi elaborat judecăţi de valoare, sinteze de idealuri.
Proverbele reflectă laturi esenţiale ale relaţiilor sociale şi ale normelor de conduită. În ciuda aspectului concret, a faptului că emană din reflecţii simple asupra vieţii cotidiene, proverbele conţin elemente de generalizare şi constante ale raporturilor şi atitudinilor umane. Înţelepciunea vieţii dobândită de generaţii de-a lungul unei experienţe seculare, este sugestiv şi viu exprimată prin imagini plastice care servesc drept material conţinutului de idei.
O trăsătură definitorie a proverbelor o constituie claritatea, caracterul sugestiv şi expresiv, convingător şi viu în care înfăţişează adevăruri. Ponderea principală a proverbelor româneşti o deţine reflecţia asupra direcţiilor de bază ale devenirii omului de-a lungul vieţii, surprinderea semnificaţiei muncii, aspecte ale vieţii de familie, raporturi de prietenie şi dragoste. În acelaşi timp întâlnim reflecţii profunde despre viaţă şi moarte.
În proverbe se ridică la rangul de principiu de viaţă munca şi valorile ei, condamnând lenea: „Lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează”, „Lucrul face sănătate, trândăvia tot păcate”. Observăm aici o atitudine de elogiu pentru muncă şi de dispreţ pentru lene.
Atitudinile şi valorile etice şi estetice cuprinse în proverbe sunt nu numai tezaure de experienţă, ci şi forţe active care se implică în educarea morală a oamenilor, la dezvoltarea conştiinţei umane şi la înnobilarea raporturilor şi normelor de conduită.
