Povestea mea: Indragostita si maritata

~ Miruna, Arad ~

M-am casatorit inca de la o varsta frageda si nu din dragoste ( nu cred ca l-am iubit cu adevarat ), iar la 21 de ani am ramas insarcinata. Am dat nastere unui baietel superb, lumina ochilor mei, alinarea si bucuria mea. Mentionez ca am avut o viata frumoasa alaturi de parintii mei si o copilarie aproape perfecta. Fara lipsa de modestie imi amintesc si recunosc ca baietii roiau in jurul meu, fiind o fata frumoasa, care se aranja tot timpul, plus felul meu de a fi care atragea persoanele. Ma cam jucam pe vremea aceea – inainte sa ma casatoresc – cu sentimentele lor .
Nu imi explic nici eu, acum, de ce am facut pasul cel mare si m-am casatorit… Poate asa a fost sa fie… Oricum nu reuseam sa ma despart de el pentru ca ma cauta iar si iar…. In ziua nuntii,de fapt dupa ce am taiat tortul, am plans de m-am zapacit in baie, dandu-mi seama ca nu este ceea ce voiam, ca nu este el care sa ma poata face fericita….. Stiu, pare de neinteles…
Am sperat ca o sa-l pot iubi pe sotul meu, m-am sacrificat pentru fericirea lui, m-am prefacut ani in sir ca il iubesc si ca ne intelegem… Pentru el, am fost femeia visurilor lui….
Am trait ani in sir cu acest barbat pe care nu-l pot iubi insa ramane tatal copilului meu. El spune ca ma iubeste, ma divinizeaza chiar, poate sunt o obsesie pentru el, niciodata nu o sa accepte sa divortam, sa nu mai fiu a lui. Nu il suport, nu suport sa ma sarute, sa ma atinga! Poate am facut cea mai mare greseala ca m-am casatorit si poate multa lume o sa ma judece, o sa se intrebe de ce am facut-o….. Problema mea e ca nu mai pot scapa de el… Nu vreau sa pierd nici copilul, la asta ma gandesc cel mai mult, iar el, sotul meu nu vrea sa inteleaga ca nu ne mai intelegem, nu vrea sa discutam ca sa luam decizia isteata de a divorta, merita si el o femeie care sa il iubeasca cu adevarat insa el spune ca nu ma vrea decat pe mine.
Trebuie sa punctez faptul ca el stie ca nu l-am iubit cu adevarat niciodata, si cu toate ca el ma iubeste atat de mult precum spune, m-a lovit, mai ales de sarbatori, de cateva ori. Greu de crezut, nu? Am vrut sa plec insa am ramas pentru copil, cedandu-i rugamintilor, juramintelor si lacrimilor lui. Am crezut ca o sa fie mai bine…. si am ramas in relatie….insa unde nu e dragoste de la inceput, rar cazuri in care sa mai apara! Sau poate niciodata! Am stiut de la inceput ca nu e genul meu….in plus, mai e si extrem de gelos!
Imi plac barbatii care sa stie cand sa fie copii, cand sa fie barbati seriosi, cand sa glumeasca si sa rada etc….Si am intalnit un astfel de barbat…. un barbat cu zambet de copil, amuzant, care a adus culoare in viata mea…. Da, de cateva luni ma intalnesc cu cineva. Pur si simplu s-a intamplat…. m-am indragostit! Cu el ma simt in al noualea cer, cu el pot face dragoste din tot sufletul! Nu credeam sa mai iubesc- am mai iubit pe cineva ani in sir si am suferit, devenisem depresiva, persoana pe care am uitat-o cu ajutorul acestuia – .
Cu sotul de ceva vreme se intampla mai rar sa ma mai daruiesc lui.
M-au luat remuscarile inca din prima zi, cand credeam ca nu o sa ma implic si ca o sa imi pot pune bariere sufletesti ca sa nu -l iubesc….
Ma gandesc ca daca ar afla sotul meu , ne-ar omora pe amandoi, la nervi nu stiu cum ar putea reactiona…. Mi- a punctat asta clar, de mulote ori. Mi-a zis ca sunt nevasta lui si ca asa o sa raman toata viata. Imi suna a egoism….
M-am despartit si de celalalt, oricum nu am avea nicio sansa sa fim fericiti, poate ca el nu ar putea sa imi accepte copilul, parintii lui nu m-ar accepta niciodata, si lista ar putea continua… Exista prejudecati, prea multe prejudecati! Eu as putea iubi neconditionat, altii de ce nu pot? Pentru a putea fi fericiti, ar trebuie sa luptam mult de tot!
Sunt confuza, nici nu mai stiu ce e cu viata mea….vreau sa ma linistesc…
In timp ce ma macinau frustarile, teama ca o sa se afle intrega poveste si ma macinau remuscarile, iata ca acum ma simt de – a dreptul stupefiata! Sotiorul meu drag, cel care imi jura iubire eterna si se plangea ca eu am devenit rece cu el, ARE PE ALTCINEVA! Nu mi-a venit sa cred! Ce parsiv, ce teatru mi-a jucat! Actor trebuia sa se faca! Ma doare faptul ca eu am avut constiinta si imi parea rau de ceea ce fac, iubind pe altcineva,sufeream iar el ma facea sa ma simt si mai vinovata, complacandu-se in situatie, facandu-ma sa ne jucam de-a familia perfecta. Poate e mai bine asa, o sa incerc sa discutam, sa ne redam libertatea unui celuilalt…. Ma gandesc ca poate casnicia noastra nu a mers si din cauza ca am locuit cu socrii in casa, soacra-mea, femeie cu care nu ma inteleg de nicio culoare si care mi-a vorbit extraordinar de urat, adresandu-mi injurii in repetate randuri iar sotul meu nu imi lua apararea niciodata. El a ales sa locuim cu ei, considerand ca e casa lui. Si nu spun asta ca sa gasesc pretexte, nu vreau sa dau vina pe nimeni pentru faptul ca nu a mers casnicia noastra, insa sunt ferm convinsa ca era altfel daca am fi locuit singuri, ne-am fi apropiat altfel…ca sa nu mai amintim de liniste si intimitate… Pe soacra mea nu o intereseaza nici macar nepotelul ei….
Poate totusi, o sa fie bine, trebuie sa sper, prietenele mele imi sunt alaturi si le multumesc din suflet! La anii mei, la aproape 30 de ani, sunt inca tanara si pot lupta pentru o viata mai buna, pentru mine si pentru copilul meu. Parintii mei sunt sigura ca o sa ma sprijine si o sa ma inteleaga intru totul. Am niste parinti minunati pe care m-am putut baza tot timpul. Sotul meu nu stiu daca va recunoaste ca a gresit si ca e adevarat ca are pe cineva, insa eu, mi-o recunosc…. e trist…el face pe victima si pe sotul perfect si asta ma irita cumplit! Ma revolta acest fapt!
Rar sa te accepte cineva cu un copil sau daca esti divortata…barbatii au prejudecati!
Morala este ca niciodata sa nu bagi mana in foc pentru nimeni, tocmai cei care se victimizeaza si fac pe domnii afectuosi, tocmai ei o “comit”!
Adevarat lucru ca iepurele sare de unde nu te astepti! Inteligent a fost acela care a spus acest proverb!
Nu se stie niciodata ce urmeaza, ce se va intampla, viata e o telenovela! De fapt, chiar telenovela este viata! Ca doar telenovelele sunt inspirate din intamplari reale, nu?
Nimic din ceea ce pare nu este real in viata! Sa nu uitati niciodata asta! Nu trebuie sa generalizam, insa trebuie sa admitem faptul ca mai rar barbati cumsecade, cu care intr-adevar sa intemeiezi un camin adevarat!
O sa revin cu noutati….

P.S. CASCA BINE OCHII CAND FACI PASUL CEL MARE!