Zilele trecute am cumparat cateva cutii cu ceaiuri de la plafar si de la o farmacie, printre care, ceai de salvie ( salviae herba), pe cutia careia scrie ca numele sau vine de la “salvare”, cuvant latinesc, insemnand a insanatosi, a salva.
Sfanta Hildegard von Bingen o prescria frecvent, iar contemporanul ei, Arnaud de Villeneuve, ii lauda virtutile.
Vinul de salvie a fost mult timp administrat ftizicilor ca remediu impotriva transpiratiilor nocturne.
In Grecia, i se spunea “planta magica”, iar orientalii o considerau simbolul sanatatii.
Se spune despre salvie ca este in stare sa vindece si suferintele iubirii.
Curios lucru- adaug eu…….. oare o fi adevarat?:-))
Ceaiul de salvie are actiune carminativa, stomahica, coleretic-colagoga, tonic nervoasa, cicatrizanta si antiseptica, uterotonica, antisudorifica, stimulenta a circulatiei sanguine.
Se poate utiliza in afectiuni gastrointestinale, balonari, afectiuni hepatice, nervozitate, in menstruatii neregulate. Extern, in abcese dentare, amigdalite, gingivite.
Imi place sa beau ceaiuri, mai ales cu lamaie si indulcite dar le pot bea si asa, fara sa adaug nimic. Mama “a avut grija” sa ma obisnuiasca sa beau cat mai des, insuflandu-mi ideea ca este binefacator pentru organism. In timp… m-am convins ca are dreptate…
Ceaiul inseamna sanatate!
Beti si voi!
