Atributul verbal este atributul care determină numai substantive (responsabilitatea de a învăţa) şi pronume (Are o meserie precisă, aceea de a măsura) consideră Vasile Şerban .
Se exprimă prin verbe la modurile:
a) infinitiv prezent şi perfect, cu sau fără prepoziţii, la diatezele:
– activă: Are comanda de a păzi locul, Are meseria a afla totul, A avut inspiraţia de a fi plecat acolo.
– reflexivă:, cu pronume reflexiv în dativ: Are motive de a-şi aminti unde au petrecut vacanţa, Are interesul de a-şi fi amintit totul, Are norocul de a-şi aduce aminte totul, Are bucuria de a se da de-a dura.
– pasivă: El are dreptul de a fi premiat, A avut dreptul de a fi premiat;
b) gerunziu neacordat (deci fără a avea desinenţele specifice adjectivelor variabile cu două terminaţii), la diatezele:
– activă: Se văd în zare trenuri fumegând.
– reflexivă, cu pronume reflexiv în acuzativ (Văd turcii luptându-se) şi în dativ (Am descoperit animale alergându-şi puii);
c) participiu pasiv: Se aud crengi doborâte de vânt.
d) supin: Are maşină de tocat, N-are vreme de pierdut.
Locuţiunile verbale pot fi la modurile:
a) infinitiv prezent şi perfect, cu sau fără prepoziţia de, la diatezele:
– activă: Are dreptul de a băga de seamă ce se petrece, A avut dreptul de a fi băgat de seamă ce se petrece.
– reflexivă, cu dativ (Are tot interesul de a-şi aduce aminte, A avut tot interesul de a-şi fi adus aminte) şi cu acuzativ (Are bucuria de a se da de-a berbeleacul)
– pasivă: Are plăcerea de a fi băgat în seamă de colegi;
b) gerunziu:
– activ: Am cunoscut elevi dezordonaţi băgând de seamă ce fac alţii;
– reflexiv: Văd copii dându-se de-a dura.
Topica şi punctuaţia
Atributul verbal stă întotdeauna după substantivul pe care îl determină. Nu se desparte prin virgulă de substantivul pe care îl determină.
Bibliografie:
1) Avram Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.
2) Bejan Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Echinox, Cluj, 1997.
3) Nicolescu Aurel, Probleme de sintaxă a propoziţiei, Editura RAI, Bucureşti, 1996.
