Copilarie de vis – Amintiri despre Craciunul copilariei mele
In preajma sarbatorilor de iarna, Marinela, din Caracal, a vrut sa ne scrie ceva despre frumoasa ei copilarie. O publicam cu drag!
“Copilaria mea a fost una frumoasa, petrecuta la tara, inconjurata de dragostea bunicilor mei. Pastrez multe amintiri frumoase despre aceasata periaoada fericita a vietii mele. In primul rand, trebuie sa mentionz ca bunicii mei tineau tot postul Craciunului si noi la fel.
Dimineata, bunica scotea cenusa din soba si apoi aprindea focul, in scurt timp facandu-se cald. Apoi ne aducea micul dejun : ceai si gem cu paine.
La pranz serveam uneori, in loc de ciorbita de praz sau legume, doar zeama de varza cu boia dulce si paine calda, proaspat scoasa din cuptor.
Si ce bucurie mare pe noi cand muscam flamanazi din painea calda. Uneori facea « boace », niste painici mai mari decat chiflele pe care le cocea in soba.
Cand taiam porcul, dupa ce il parleau si spalau, bunicul meu punea un sac curat pe porc si ne invita pe toti trei nepotii lui, sa incalecam porcul. Ne facea un punct rosu pe frunte cu sangele porcului ca sa fim sanatosi. Apoi rupea sorici si ne dadea tuturor sa gustam.
Mi-aduc cu drag aminte ca bunica statea pe scaunel, in vatra, langa focul aprins sub un tuci (ceaun) mare in care « topea » muschi, carnati sau coastele porcului.
Cand ieseam din casa, luam cate o bucata de carne calda si mancam cu mamaliga rece…mmmmm, ce delicios ! Si cand intram iar in casa, iar luam o bucata aburinda de carnat si mancam cu pofta.
Bunica observa ca « furam » dar nu ne zicea nimic. Era atat de buna si de blanda…”
Ieseam la drum si ne bateam cu zapada, alaturi de alti copii… eram cu totii prieteni… fiinte inocente…
Doamne, ce vremuri frumoase ale copilariei !
