Amintiri despre bunica – Ganduri frumoase si amintiri cu bunica
Ma intreb acum, cand bunica nu mai e, oare ce puteri nebanuite avea ea de a putut creste atatia copii sau nepoti, plus casa de curatat, de gatit si de spalat? Nu mai vorbim despre munca pamantului, care si ea trebuia facuta. Cum reusea bunica sa faca toatea astea si sa creasca si copiii sanatosi?
Draga bunica… uneori uita de ea… Uita ca era inca frumoasa si rar se uita in oglinda sa vada asta… Uita ca e femeie, ca e om. Toata fericirea ei statea in surasul cald al copiilor care cresteau frumos…
Din grija ei si cu iubirea ei au crescut copii dar si nepoti… Copii care i-au sarutat mana si i-au multumit iubind-o si respectand-o asa cum merita. Dar exista si copii care intorc spatele…
In zilele noastre se mai uita de respect si omenie, din nefericire… N-am auzit-o niciodata pe bunica sa se planga ca ii e greu… Si totusi… facea atata si parca rar avea timp si pentru ea. Ma mai intreb daca a fost fericita… Daca n- a avut timp nici pentru asta?
Mi-e dor sa ii spun “sarut mana” si sa ii privesc ochii… Superbii ei ochi verzi…
Mi-e un dor nebun sa ii ating mana uscata…. Dar timpul nu se mai intoarce si nici ochii ei nu mai pot vedea nimic. Absolut nimic! Pentru ca ea, frumoasa si blanda bunica, nu mai este decat in inimile noastre…
Daca as mai avea vreo bunica din cele doua, i-as spune mai des ca o iubesc… si i-as arata asta si mai des!
Cei care mai aveti bunicile in viata… iubiti-le, respectati-le…. imbratisati-le cu drag si sarutati-le mana cu duiosie!
Gura care va saruta si va dojeneste merita ascultata, mana care v-a crescut merita mangaiata, persoana care v-a fost alaturi la bine si la greu, merita imbratisata cu patima… Arata-i ca o iubesti! E bunica ta!
E cea care iti asculta inima ori de cate ori ai nevoie… E cea care te mangaie cu dor cand va intalniti, e cea care iti pune inca masa desi este in varsta… E bunica ta…. atat de buna si de blanda! Merita sa fie apreciata!
Bunica nu are timp sa se vaite de viata grea, ea pur si simplu traieste! Clipa de clipa, cu speranta in suflet. Speranta ca “maine”, copiii ei ii vor calca pragul… Copiii si nepotiii…
Tu ce amintiri ai cu bunica? Cand ai imbratisat-o ultima oara?
