Vizitele sunt placute, dar cand vine momentul despartirii, doare cumplit. Mai ales daca pe acele persoane la care mergi sau care vin la tine pentru un timp le vezi rar. Ce dureroase sunt plecarile, nici nu faci doi pasi marunti si deja ti-e dor. Iti simti lacrimile invadandu-ti sufletul si incerci sa te abtii sa nu plangi de-a binelea pentru ca esti constient ca apoi nu te vei mai putea opri. Privesti in jur ca sa iti revii, insa vezi chipuri triste, oameni obositi, stresati. Te doare sufletul. Tristetea te-a acaparat. Simti ca o parte din inima ta va ramane alaturi de persoanele dragi….la o distanta apreciabila fata de casa ta.
E ceva “normal ” sa te doara. Va trece.
Asta e viata, suntem oameni si avem sentimente… O zi, doua, apoi incepi sa iti revii, reincepand viata ta de dinainte. Zilele trec si pastrezi legatura cu persoanele dragi. Astepti urmatoarea intalnire, lasandu-te purtat(a) de “mersul” cotidian al vietii.
Unii oameni sunt mai sensibili, altii mai putin, fiecare cu sufletul sau!
Pastreaza clipele frumoase in amintire!
