Mi-e greu sa vorbesc despre tine la trecut, incerc sa lupt sa te uit, insa cel mai greu e sa lupti cu tine insuti, mi-as dori sa iti mai simt o data parfumul, sa te mai tin de mana, mi-e greu sa privesc singur soarele acum, adorm cu gandul la ea in fiecare noapte. Imi lipsesti insa nu am curaj sa te mai strig… Te mai vad doar in vise acum… Imi e atat de dor de tine… da, imi e dor si ma doare cumplit, pe mine cel care nu te-a apreciat sin u a vazut la timp ce femeie minunata are alaturi. Nu am stiut sa te pastrez… nici macar nu stiu daca am vrut asta, sau daca, poate, nu mi-am dat seama cat de mult reprezinti pentru sufletul meu, acum gol. Sau poate nu am vrut sa-mi recunosc mie insumi ca tu ma poti schimba, ca tu, femeie dulce, ma poti invata sa iubesc cu toata fiinta mea…
Totul in jur mi se pare fara niciun rost, nu trebuia sa te lass a pleci, nu trebuia sa raman indiferent la ale tale gingase lacrimi care curgeau din iubire pentru mine…
Acum realizez ca te-am pierdut… De ce te-am lasat sa pleci? De ce nu ti-am recunoscut ca te iubesc? De ce nu mi-am recunoscut ca te doresc in viata mea?
Probabil te-am ranit de atatea ori, eu, eu cel misogin! Imi cer iertare iubito…. Tu, femeie, fiinta delicata si pura, mi-ai daruit cele mai frumoase clipe…. de abia acum imi dau seama ce paradis am avut alaturi de tine…
M-am refugiat in lumea mea acum… A fost un vis frumos, ai avut acel farmec ce mi-a facut inima sa vibreze…
In vise esti asa cum vreau eu, esti a mea dar pacat ca nu pot schimba visele cu realitatea. Vedeam un viitor comun insa totul s-a terminat… voiam sa fiu doar al tau, voiam sa traiesc pentru tine, cu tine….
Privesc o fotografie ratacita prin casa…. Esti atat de frumoasa… oare mai esti cum erai? Oare cu el esti la fel de dulce?
