Povestea mea: Prietena cea mai buna m-a tradat

Povestea mea: Prietena cea mai buna m-a tradat

~ Irina, Galati ~

Am tinut cu tot dinadinsul sa mi se publice povestea aici, pentru ca cei care o vor citi sa invete lectia pe care eu am priceput-o destul de tarziu.
Am trait o poveste frumoasa de dragoste cu un baiat, pe la douazeci si unu de ani, poveste care a durat timp de doi ani jumatate. Eram ca si casatoriti, faceam totul impreuna, puteam ramane unul la celalat acasa in voie. I-am fost prietena, mama, sora, iubita. Ma consideram (si chiar eram) mai matura decat el si il invatam multe despre viata, am incercat din rasputeri sa-l fac sa vada viata altfel.
Nu ma gandeam vreodata ca o sa-l iubesc si niciodata apoi ca o sa ne despartim. A fost o iubire magica, de atunci nu mai pot iubi cu aceeasi intensitate, probabil si varsta conteaza, alaturi de grijile vietii si stresul cotidian.
Mi-a parut rau insa am fost nevoita sa ne despartim, nu ne mai intelegeam, stiam ca ma iubeste, dar incepuse sa ma minta prea mult si increderea disparuse iar eu incepusem sa ma consum. El ma implora plangand cu lacrimi fierbinti sa ne impacam, imi spunea ca nu poate trai fara mine, ca ma vrea doar pe mine… De cateva ori am cedat rugamintilor lui si l-am iertat insa tot nu a fost sa fie si ne-am despartit definitiv. Nu mai puteam avea incredere in el.
De ce imi pierdusem increderea? Prietena mea cea mai buna, fata pe umarul careia plangeam ori de cate ori simteam nevoia, fata careia ii povesteam in detaliu ce aveam pe suflet,fata care stia povestea noastra de iubire si care stia cat de mult il iubesc si prin cate trecuseram… m-a tradat! Si nu pentru ca ar fi simtit ceva pentru el, doar pentru amuzament si ca sa il foloseasca pentru ca avea masina… ei ii placeau distractia si plimbarile… Ceea ce m-a durut mai tare este ca nu mi-a recunoscut, mi-ar fi ascuns asta pana in panzele albe, la fel si el.
De la barbati parca te astepti insa chiar de la prietena ta buna?? Prietena cu care locuiam, cu care imparteam acelasi fel de mancare, cu care radeam…. cu care am trecut prin atatea!
Cum poate fi cineva atat de lipsit de suflet?
Poate as fi trecut peste daca mi-ar fi explicat ca simte ceva pentru el si mi-ar fi recunoscut….. daca ar fi regretat ceva….. daca as fi aflat de la ea si nu din alte surse…pur si simplu ma mintea in fata insa s-a dat apoi singura de gol! Minciuna are picioare scurte doar….
Asa zisa relatie a lor nu a durat, bineinteles, el ma iubea pe mine si culmea, cred ca ma va iubi intotdeauna, indiferent de greselile fata de mine, indiferent ce va fi…. Pur si simplu nu a stiut cum sa ma pastreze si cum sa procedeze la momentul respectiv.
Nu am scris aceasta poveste ca sa vorbesc prea mult despre el sau despre relatia noastra ci despre faptul ca te poate trada cine nu te astepti, si mai ales cand nu te astepti!
Trebuie sa recunosc ca relatia noastra nu mergea excelent, intre mine si el, atunci cand ea s-a bagat intre noi.
Dar oare nu mai existau barbati pe Terra decat el??
El si-a recunoscut vina si greselile si a costientizat insa nu sunt sigura ca nu le va mai repeta.
Anii au trecut iar acum suntem prieteni buni, pastram legatura insa nu cred ca vreodata sa mai fie la fel de frumos ceva intre noi. Gandesc altfel, viata m-a calit devreme, vreau altceva de la viata….
In sufletul nostru ne pastram unul pe celalalt insa cum timpul este ireversibil…..nimic nu se mai poate face. Precum o casa care a fost daramata…. chiar daca o vei reconstrui, nu va mai arata la fel si nu iti va mai placea la fel….
Dupa anii ce au trecut, “privesc” acum aceste intamplari altfel, nu port ranchiuna nimanui, nici macar ei, si cred ca daca m-as intalni cu ea as vorbi prietenos… Timpul le sterge pe toate….
De la aceasta experienta am invatat sa nu-mi mai dau sufletul nimanui si sa nu mai povestesc in detaliu cuiva problemele mele.
IMPORTANT! Nu-ti primi in casa prea des prietena cea mai buna! E riscant! Eu sunt patita….
Succes in dragoste! Succes in toate!
O sa revin si cu alte povestiri din viata mea.
Cu drag pentru voi, cititorii,
Irina,

2 comments

  1. Trista povestea ta. Sunt si eu patita. Am avut doua “prietene” surori, care stau in acelasi bloc cu mine de 20 de ani. Dormeam unele la altele, mergeam la mare, ce mai am avut amintiri frumoase impreuna. Cand l-am cunoscut eu pe prietenul meu am avut ceva probleme cu el de care nu as fi vrut sa afle mama sa nu se supere. Mergeam la ele si plangeam si le povesteam tot ce se intampla si le rugam sa nu povesteasca la nimeni. Ele faceau contrariul, povesteau tot mamei lor si aceasta la randul ei povestea mamei mele. A iesit o cearta urata intre mine si mama si normal m-am dus la ele sa plang si sa le intreb daca stiu cine a povestit mamei mele. Nici macar nu au recunoscut, am aflat tot de la mama care imi zicea mereu sa nu mai am incredere in ele si sa nu le mai povestesc orice. M-am suparat pe ele, apoi am hotarat sa le mai dau o sansa, pt ca este greuj fara prieteni, dar inaca odata s-au dovedit a fi niste insensibile. M-am suparat foarte tare pe ele cand de ziua mea nu au avut bunul simt sa ma sune sa imi zica La Multi Ani!, pentru ca se considera ca eram bune prietene. Asta e am fost o naiva si acum suport consecintele. Mai nasol e ca suntem din acelasi bloc si e inevitabil sa nu ne intalni, chiar daca foarte rar.Doar le dau buna si atat. Ele de fiecare data cand ma vad imi zic sa mai trec pe la ele, ca nu am mai trecut de mult, insa nu mai am tragere de inima sa ma duc, chiar daca am cazut in depresie deoarece mi-am pierdut locul de munca si nu reusesc sa imi gasesc altul, iar alte prietene nu am, nici macar amice, stau numai in casa toata ziua. Ele ma cauta doar atunci cand au nevoie de ceva, de un cantar, de o geanta, de un cd, sa le repare fratimiu calculatorul. Oricum cert e ca nu mai vreau sa am de-a face cu ele. Ma bate gandul sa ii dau un msg mamei lor sa ii spun cu cine s-a culcat fata ei cea mica prima data, cred ca face infarct ( cu un tigan pe care nu il suporta), ce ziceti? Sau razbunarea e arma prostului?Va pup aveti grija de voi

  2. Fara suparare iti spun,cine se aseamana se aduna!Daca stiai ca e genul ala de prietena iar tu nu esti(masini,viata de noapte),ar fi trebuit sa renunti la ea.Iar eu din cate citesc se pare ca o regreti mai mult pe ea decat pe el.Cand doua persoane se despart ambele sunt vinovate.Cat despre faptul ca te considerai mai matura decat el si chiar erai…nu trebuie sa privesti asa lucrurile,asta e parerea mea.Sunt si persoane mai bune decat cele care te-au dezamagit,dar trebuie sa le cauti cu atentie.Pana atunci nu te grabi sa judeci pe altcineva,si acorda o sansa tuturor persoanlor care le vei intalni sau reintalni.”De la barbati parca te astepti insa chiar de la prietena ta buna??” asa cum sunt barbatii sunt si femeile si invers.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *