Apreciem doar dupa ce pierdem o persoana… asta e un lucru concret.
Dar de ce trebuie neaparat ca cineva sa nu mai existe ca sa o apreciem? De ce regretam apoi ca nu ne am dezvaluit sentimentele, ca nu am imbratisat si nu am sarutat acea persoana indeajuns?
De ce doar dupa ce ignoram, respingem sau pierdem o persoana prin comportamentul nostru urat regretam plecarea acelei persoane din viata noastra?
Asa suntem noi, oamenii, “construiti”….
Clipa trecuta este oricum mai frumoasa si apreciata dupa trecerea timpului.
Amintirile fac bine dar si rau.
Cat de bine ar fi sa putem lasa mai mult de la noi, sa iertam si sa apreciem o persoana mai mult. Dar mai ales la timpul potrivit.
Eu, de exemplu, daca m-as putea intoarce in timp sau daca bunica din partea mamei ar trai inca…. as strange-o in brate cu toata fiinta si i-as spune ca o port in suflet…. da, o voi purta mereu in inima…chiar daca nu mai este. Eram copila si nu am stiut sa ii arat poate cat de mult tineam la ea. Mi-e dor… mi-e un dor teribil de vremea cand eram copil….
Si in iubire sau in prietenie este la fel, nu numai cu disparitia ( moartea) persoanelor dragi.
Inainte credeam ca atunci cand iubesti nu ranesti acea persoana insa am constientizat cu timpul ca toti oamenii gresesc. Cu gandul sau cu fapta, mai devreme sau mai tarziu. Pentru ca asa e legea firii… Nu vrem sa gresim sau sa ranim insa o facem. Important este sa constientizam cat rau putem face prin comportamentul sau vorbele noastre, sa regretam, sa ne cerem iertare cu tot sufletul, sa incercam sa nu mai repetam greseala si sa fim mai buni. Sa ne indreptam comportamentul. Sa aratam la momentul potrivit ceea ce simtim.
Orgoliul strica orice tip de relatie, ar fi bine sa incercam sa il lasam deoparte uneori.
Apreciaza persoanele de langa tine, arata-le si spune-le ca tii la ele!
Timpul nu mai poate fi dat inapoi, nu risca sa pierzi pe cineva drag! Poate fi prea tarziu daca pleaca de langa tine si de cele mai multe ori omul isi da seama de sentimente (doar) dupa ce pierde acea persoana!
O viata avem!
