A fost odata ca nicaieri, ca nimeni alta, o preafrumoasa fata… poate cea mai dulce fata…
Zambea ca nimeni alta, stralucea in multime si toata lumea era fermecata de felul ei de a fi si de sufletul sau cald…
Tot timpul preocupata sa faca bine celor din jur… tot timpul alaturi de prieteni, gata sa planga sau sa rada cu ei… gata sa isi dea viata pentru familie…
Ea mereu avea o vorba incurajatoare pentru cine avea nevoie… De unde atata forta? Pe ea cine sau ce o facea puternica? Dumnezeu?
In timp insa… am observat ca si-a pierdut zambetul…
Da, si-a pierdut zambetul ei frumos, cel mai frumos …
O fata frumoasa, gata sa infrunte orice obstacol pentru o viata mai buna… o fiinta puternica.
VA URMA…
Cred ca fiecare dintre noi se poate regasi in acest inceput de poveste… important este finalul…
P.S.
Daca vrea cineva sa continue povestea, cu mare drag o sa public aici… mi-ar placea “sa vad “creativitatea cititorilor mei… sunt convinsa ca ar putea fi povesti minunate…
