Imi place omul direct. Sunt o persoana directa si atata timp cat spun omului in fata ceea ce ma deranjeaza la el si ceea ce imi place, atunci cand imi place si respectiv cand si ce ma deranjeaza, astept acelasi lucru de la acea persoana.
Nu suport persoanele care tin suparare fara sa iti arate, care gandesc ceva negativ despre tine si nu au curajul sa lamureasca situatia la momentul potrivit, adica atunci cand se intampla! Nu suport sa se “trezeasca ” dupa o gramada de timp, nemultumiti, atunci cand rabufnesc si nu mai pot suporta tacerea si sa se comporte normal, desi au ceva pe suflet.
Tacerea “ofera” frustrari, iar rabufnirea poate avea consecinte cumplite!
O idee, un gand eronat iti macina sufletul aiurea, te indeparteaza de acea persoana. De aceea gandesc ca e mult mai simplu sa vorbim si sa clarificam daca e asa cum credem noi despre ceva, legat de cineva.
Mai cred ca a discuta deschis tine si de familie si educatie, daca in familie s-a comunicat si de copil ai fost “invatat” sa spui atunci cand te deranjeaza ceva, sa intrebi si sa spui punctul de vedere, parerea, sa arati ceea ce gandesti si ce simti.
Sunt omul care spune persoanelor din jur pe moment ceea ce ma deranjeaza, nu pot sa tac si sa ma comport normal daca am impresia ca nu e asa de fapt.
Consider ca Dumnezeu ne-a dat limba ca sa comunicam! De ce oare ne-a inzestrat cu voce si creier daca nu vorbim?
Orice ar fi, lamuriti situatia la timp! Discutati deschis si omeneste!
Pentru ce atata cearta, nu e mai frumoasa intelegerea si pacea?
