Imi reamintesc uneori de sarbatorile de iarna din trecut… si ma cuprinde nostalgia. Cred ca nu numai pe mine….
Imi amintesc cu oarecare tristete cum asteptam noaptea de Mos-Nicolae si de Mos-Craciun ca sa gasim cadourile…
Cand eram copil, uneori eram impreuna cu familia la tara la bunici si Mos-Craciun trecea pe acolo ca sa ne lase darurile lui minunate. Imi amintesc cu nostalgie si retraiesc acele momente…. anumite simtiri de atunci le pot retrai inca, daca inchid ochii…. Ce frumos era…. Nici nu ma prindea somnul de focul mosilor minunati.
Si acum ne facem cadouri chiar daca ne-am marit insa parca nu mai au acelasi ” gust” acele nopti pline de basm parca, ce ne incantau atat de mult sufletele inocente, nemurdarite inca…
Copil fiind, asteptam cu sufletul la gura sa primesc darurile alese cu grija de familia mea, iar bucuria era imensa dimineata, atunci cand rascoleam pungile pline cu lucruri si dulciuri. Ba mai mult, imi amintesc ca primeam de la bunici, in bradul frumos impodobit pe sala, bani…Un brad mare si luminos care se vedea din strada atat de frumos… o lume de basm parca…
Si noi, copiii, faceam cadouri parintilor si bunicilor. Inca le facem … parintilor… caci bunicii nu mai exista… Dumnezeu sa ii ocroteasca acolo unde sunt…
Parca si fructele pe care mi le dadea bunica aveau alt gust…. Totul avea alt gust… Copilaria e intr-adevar unica…..
Mai este putin si ” Mosii” isi fac aparitia din nou…. Sa ii asteptam cu drag si cu inima plina de bucurie si bunatate! Si mai ales, sa nu uitam sa… zambim si sa ne pregatim ghetutele pentru primul Mos care ne va binecuvanta casele, Mos-Nicolae.
