Impresionanta poveste reala de dragoste- iubirea mea, sotul
~ Povestea Anei, Turnu- Severin ~
Cine n- a iubit macar o data in viata? Cine n -a simtit fiorul acela care te face sa te simti ” in al noualea cer?”. Cred ca toata lumea a iubit . Eu sper ca macar o persona sa se identifice cu povestea pe care o s- o scriu.
Povestea mea incepe intr- o luna de toamna…. din aceea mohorata si cu ploi interminabile. Ana, o copila plecata de acasa ca sa-si schimbe existenta – in alt sat – si ocupand postul de invatator, nu banuia ca i se va shimba destinul intr-o clipita. Stand in gazda la o batranica, ea este pusa in situatia de a accepta o fata, viitoare colega. Din acea zi, viata ei ia o alta intorsatura. Incepand sa se cunoasca mai bine , cele doua devin prietene de nedespartit si -si spun si cele mai ascunse secrete. Ana ii spune intr-o zi ca se simte singura si ca ar vrea sa cunoasca un baiat. Dar ….. durerea ei cea mare era ca lumea era insensibila la problema ei care o macina: era schioapa. Prietena ei ia dat sfaturi si a ajutat -o sa treaca peste acel lucru, facandu-i cunostinta cu un baiat (care-i devine sot ) pe care nu -l cunoaste la inceput doar prin intermediul calculatorului. Vorbind mai multe luni pe internet si la telefon intre acestia se infiripa o poveste de dragoste foarte frumoasa.
Dupa cateva luni se- ntalnesc intr- o seara de iarna. Isi dau intalnire undeva intr-un orasel mic de provincie . Afara ningea , cu fulgi mari, pufosi si fata cu ochii plini de lacrimi de bucurie si de incantare nu -si mai putea stapani emotiile intalnirii cu acea persoana speciala pe care a asteptat -o toata viata. Drumul pana la el i se parea o vesnicie…. Inima i se zbate in piept ca o pasare in colivia sa. In sfarsit se -ntalnesc ……. Fac cunostinta si pleaca spre o pizzerie. Pe drum , spre pizzerie fata isi da seama ca toata amaraciunea pe care o purtase in suflet tot timpul era din cauza ca nu se pretuise indeajuns de mult ca persoana. Toata amaraciunea de pana atunci se topeste ca un bulgar de zapada si face loc caldurii si iubirii.
Cand ajung acolo, Ana este coplesita de atentia acestuia si de ochii lui verzi care tradeaza caldura si frumusete sufleteasca. Se inteleg numai din priviri aproape dandu-si seama ca sunt facuti unul pentru celalalt.
Petrec o seara de neuitat iar la sfarsit isi promit ca se vor revedea. Baiatul ii spune ca se vor revedea dar ……. indoiala iar se strecoara in inima ei. I se pare acum un vis implinit dar care poate in orice moment sa se spulbere. In ochii ei mari si visatori se cuibaresc doua lacrimi de tristete ca niste perle care sunt gata sa se imprastie pe zapada stralucitoare a iernii. El ii vede lacrimile si o strange in brate ca si cum ar fi ultima data. Ii promite ca se vor vedea a doua zi la prima ora. Se tine de promisiune si astfel cei doi se -ntalnesc mereu pana intr-o zi, cand, baiatul, ii propune sa se casatoreasca si sa se mute in alt oras. Accepta, – dar ii trebuie timp de gandire – decide insa ca nu poate sa traiasca fara el si se muta impreuna.
Morala: iubirea sparge barierele si uneste sufletele pereche care se cauta toata viata . Pentru iubire, oamenii sunt gata sa -si lase viata pe care o duc si s-o ia de la capat cu persona iubita. Eu asa am facut si…nu regret. Sunt cea mai fericita femeie langa el,implinita.
Indiferent de varsta, de statut sau de defectele fizice pe care le are cineva iubirea tot isi face loc pana la urma.
Cum se zice “Fiecare sac isi gaseste petecul”…
