Copiii sunt oglinda parintilor – Caracterul parintilor se vede in comportamentul copiilor Total de acord cu aceasta afirmatie! De multe ori vedem copii respinsi la locuri de joaca, in gradinite sau scoli, marginalizati, pe motiv ca nu sunt de aceeasi pozitie sociala. Adica daca nu ai telefon de fite, haine de firma, jucarii multe, nu te poti juca, cu orice copil. Da, stiu. Nu e corect. Asta provoaca frustrati, interiorizare, lipsa de comunicare si nu numai. Cine poarta vina in astfel de cazuri? De unde un asemenea comportament? Nu de la parinti?
Nu avem noi datoria, ca parinti, sa ne invatam copiii ca nu trebuie sa punem mai presus lucrurile materiale decat sufletul unui om(copil)?
Nu totul porneste din familie? Se stie bine ca toti copiii isi imita parintii si se incred in ei.
Ar trebui sa le insuflam copiilor o mai mare dragoste de aproapele nostru, copiii care nu au o situatie financiara prea buna nu au nicio vina si vor suferi cumplit atunci cand vor fi marginalizati de anumiti copii.
Copiii nu ar trebui sa ia parte la discutiile parintilor despre bani, copiii nu ar trebui sa fie invatati de acasa cu cine sa se joace la gradinita si cu cine nu. Copiii nu ar trebui sa rada de cei care nu au haine de firma, nu asta e cel mai important in viata…
De unde atata rautate?
Glumele proaste pe seama copiilor cu defecte fizice si nu numai, ironii la adresa copiilor care nu au haine de firma, sarcasm la tot pasul…. toate acestea lasa urme adanci in sufletul copiilor.
Nimeni nu vrea sa se nasca intr-un anume fel. Bogati sau mai putin bogati, important e sa avem sufletul curat si sa ne educam copiii asa cum trebuie.
Din pacate, exista mentalitati pe care nu le poti schimba, ai unor oameni care se cred “invincibili” si nemuritori, implicit la fel vor gandi si se vor comporta si copiii lor.
E bine sa ii facem pe copii sa aiba incredere in ei, dar nu sa exageram cu nimic. Realitatea uneori poate fi si altfel decat si-o imagineaza ei, copiii…
Copiii ar trebui sa-si imparta jucariile cu alti copiii, sa foloseasca expresii adecvate varstei lor ( de multe ori, recunosti in vorbele lor, spusele parintilor, deoarece sunt lucruri pe care copiii n- ar avea cum sa le stie sau sa le spuna din proprie inititativa…) . Copiii sunt fiinte inocente si asa trebuie sa ramana.
Daca un copil “vede” in familia lui multi nervi, aude tipete si injurii, comportamentul sau ulterior va fi la fel ca al parintilor.
Traim in comunitate si trebuie sa ne acceptam cu calitati si defecte.
Copiii sunt oglinda parintilor…
Nu vreau sa dam vina doar pe parinti pentru comportamentul copiilor, insa acestia au un mare rol in formarea personalitatii si comportamentului copilului.
Sa nu uitam ca imita tot, copiii… iar ce aud acasa, reproduc la gradinita sau la scoala…
