Atributul adjectival este atributul care are ca regenţi substantive (fată frumoasă), pronume (Vreau să vorbesc cu acela deştept, Ea însăşi mi-a adus vestea) şi numerale (Noi amândoi vom sosi mâine, Au venit doi foarte deştepţi) şi care se exprimă prin adjective propriu-zise şi prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjective.
Clasificare: după felurile de adjective prin care se exprimă, atributele sunt de mai multe feluri:
– atribut adjectival exprimat prin adjectiv proprie-zis
– atribut adjectival exprimat prin gerunziu cu valoare de adjectiv
– atribut adjectival exprimat prin participiu cu valoare adjectivală
– atribut adjectival exprimat prin adjective pronominale
– atribut adjectival exprimat prin numerale cu valoare de adjectiv.
ATRIBUTUL ADJECTIVAL EXPRIMAT PRIN ADJECTIV PROPRIU-ZIS
Adjectivele pot sta la toate gradele de comparaţie şi sunt atât adjective variabile, cât şi invariabile: El are o cămaşă nouă, Au sosit unii mai pretenţioşi, Ei au hainele cele mai frumoase, N-ai mai văzut asemenea elevi, Ea are o rochie gri.
Adjectivul poate fi precedat de articol adjectival (A vorbit cu profesorul cel nou) sau are articol hotărât când precedă substantivul (Frumoasa ta colegă nu a citit acest roman).
Nu poate fi precedat de articol nehotărât, pentru că acesta aparţine substantivului: A văzut o frumoasă fată şi nu A văzut o frumosă fată.
Acest tip de atribut adjectival este cel mai numeros dintre toate tipurile de atribute adjectivale.
Adjectivele prin care se exprimă pot sta în toate cazurile, prin acord cu substantivul regent:
– nominativ: În clasa a venit un elev inteligent;
– genitiv: Am discutat cu sora elevului inteligent;
– dativ: Îi dau o veste bună elevului inteligent;
– acuzativ: Tudor l-a văzut pe elevul inteligent;
– vocativ: De unde vii, elevule inteligent?
După legătura cu termenul regent, atributul adjectival poate fi:
– neizolat, cu legătură strânsă între el şi regent şi neseparat prin virgule: fete înalte, haine noi, cei mai silitori elevi;
– izolat, cu legătură mai slabă între el şi regent, atribut separat prin semne de punctuaţie (virgulă şi linie de pauză): Frusina, cochetă şi nesentimentală,…s-a ascuns în odaia ei (Gramatica, II, p.138); Două semilune de dinţi…spuneau că pe crengile şi pe foile de dafin adormise o femeie – tânără, frumoasă şi desigur mult iubită (Gramatica, II, p.139)
ATRIBUTUL ADJECTIVAL EXPRIMAT PRIN GERUNZIU CU VALOARE DE ADJECTIV
Gerunziul cu valoare de adjectiv este gerunziul acordat cu substantivul, având desinenţe specifice adjectivului variabil cu două terminaţii: om suferind, femeie suferindă, oameni suferinzi, femei suferinde.
ATRIBUTUL ADJECTIVAL EXPRIMAT PRIN PARTICIPIU CU VALOARE ADJECTIVALĂ
Participiul cu valoare de adjectiv (acordat) este participiul (activ) care determină substantive şi care are desinenţe specifice adjectivelor propriu-zise, variabile cu două terminaţii: om căsătorit, femeie căsătorită, oameni căsătoriţi, femei căsătorite.
Atributul adjectival exprimat prin participiu cu valoare de adjectiv poate fi izolat: Constantin, dezamăgit, înfipse în ea cuţitul (Gramatica, II, p. 138); Aflat în vizită la Londra, premierul a avut câteva convorbiri (Theodor Hristea, op. Cit. p.334)
Când participiul este pasiv şi când determină substantive sau cuvinte cu rol de substantiv, el este considerat tot atribut adjectival, neizolat: (clădire păzită, deţinut păzit) sau izolat (El, ameninţat de colegi, a fugit acasă; Ţara, atacată de turci, se pregătea de luptă.
ATRIBUTUL ADJECTIVAL EXPRIMAT PRIN ADJECTIVE PRONOMINALE
Pronumele devin adjective când stau pe lângă substantive, când se acordă cu acestea în gen, număr şi caz şi când, deşi sunt pronume, nu ţin locul unui substantiv, ci, al unui adjectiv.
Pot fi atribute adjectivale (deci au valoare adjectivală) următoarele tipuri de pronume:
– demonstrativ: Această fată este inteligentă, Am discutat cu sora aceluiaşi băiat.
– nehotărât: Fiecare elev va primi diplomă; Aceste note sunt ale altui student.
– negativ: Nu a venit nicio studentă, N-a vorbit niciunui elev.
– posesiv: Băiatul meu este medic, Părinţii voştri sunt acasă, Ai noştri însurăţei sosesc.
– relativ: Nu ştiu cărei studente i-a telefonat, Nu am aflat al cărui elev este cartea.
– interogativ: Care elev ştie poezia? Cu câte fete te-ai întâlnit?
– de întărire: El însuşi conduce oştenii în luptă, Miruna însăşi conducea maşina.
Nu devin adjective pronominale, deci nici atribute adjectivale pronominale, pronumele personale, reflexive, de politeţe, interogativul cine, relativul ce, nehotărâtele oricine, fiecine, careva, cineva, altceva, altcineva şi negativele nimic (a) şi nimeni (ea)
Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale poate sta, prin acord cu substantivul regent, în toate cazurile:
– nominativ: Haina sa este nouă;
– genitiv: Lucrările sunt ale celorlalţi studenţi.;
– dativ: Nu am telefonat niciunui coleg.;
– acuzativ: A discutat cu toţi elevii;
– vocativ: De unde vii, băiatul meu?
ATRIBUTUL ADJECTIVAL EXPRIMAT PRIN NUMERALE CU VALOARE DE ADJECTIV
Numeralele au valoare adjectivală când determină substantive, când se acordă cu acestea în gen, număr şi caz şi când ţin locul substantivelor: Trei studenţi scriu (adjectiv), în raport cu Trei scriu. (valoare substantivală).
Pot fi atribute adjectivale următoarele feluri de numerale:
a) cardinal: Zece studenţi dau examenul oral, Diplomele sunt a zece studenţi.
Numeralul cardinal poate fi precedat de articol adjectival: Colegii celor trei studenţi învaţă.
b) ordinal: În ora a doua vom pleca. Poate fi însoţit de articolul adjectival cel, cea, cei, cele:
– articolul este singur: Cel dintâi câştigător al concursului este un român.
– articolul este urmat de prepoziţia de şi de articolele al şi a: Cel de-al doilea elev câştigă, Cea de-a doua carte este a Mirelei.
c) distributiv: Aleargă câte doi elevi.
d) colectiv: A ascultat amândoi elevii, Au venit ele tustrei.
e) multiplicativ: Ei au obţinut un câştig îndoit.
Atributul adjectival exprimat prin numeral poate sta, prin acord cu substantivele sau pronumele pe care le determină, în cazurile:
– nominativ: Trei studenţi au examen.
– genitiv: Diplomele sunt ale celui de-al doilea elev.
– dativ: Le-a dat dulciuri ambilor copii.
– acuzativ: S-a mulţumit cu un câştig îndoit.
O altă clasificare a atributului adjectival:
a) atribut adjectival, exprimat prin adjectiv propriu-zis (fată frumoasă), gerunziu cu valoare de adjectiv (femeie suferindă) şi participiu cu valoare de adjectiv (femeie căsătorită);
b) atribut adjectival pronominal, exprimat prin adjective cu valoare pronominală (cartea aceea, toţi elevii);
c) atribut adjectival numeral, exprimat prin numerale cu valoare adjectivală (cincisprezece studenţi, câte zece fete)
Topica atributului adjectival
Atributul adjectival (propriu-zis) stă după substantivele pe care le determină (flori frumoase, apă clocotindă, flăcău dezgheţat)
În cazuri speciale, când accentul cade pe însuşire, el poate sta înaintea substantivul: Şi cerul se dezbracă de viforoşii nori (Gramatica, II, p.115).
Bibliografie:
I. Cărţi de gramatică
Avram Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.
Bejan Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Echinox, Cluj, 1997.
Hristea Theodor, Sinteze de limba română, EDP, Bucureşti, 1981.
Şerban Vasile, Sintaxa limbii române, curs practic, EDP, Bucureşti, 1970.
II. Gramatica Academiei
Gramatica, II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1966
Gramatica, II, Editura Academiei române, Bucureşti, 2005
